As vrea sa te pictez
prin cuvinte mici, dar multe.
Si-o fac, sa iti dau
un rost prin amanunt.
Asa cum vreau eu,
Nu cum te vad altii.
Sa-ti pun cu mana mea
buzele la locul lor
si sa le dau un inteles.
ochii sa ti-i colorez
cu nuante calde.
Iar peste ei sa-asez
cate-o pleoapa,
doar eu sa stiu
ca ma privesti
pe dedesubt.
Fruntea sa ti-o scot
putin in evidenta,
s-o sarut la fiecare
trecere pe langa.
Dar am s-o pun
putin mai sus
decat normal,
doar eu sa-i pot da
sarutul cela sfant
si parintesc.

Stiu...
sunt posesiva
cu tabloul meu.
Dar e singurul
ce ma alinta cand,
timpul se transforma-n
infinit...

mi-am rapit doar
o secunda,
din miile
pe care le petrec
cu ochii inchisi.
si cuget intr-un ritm
macabru.
Respir,
fac liniste prin mine.

Dar la ce folos
o singura secunda?
ma-ntreaba multi,
Cand restul de mii
si mii si mii ...
se dau de zidul agoniei.

Uite cum o singura secunda
de acalmie, da sens la alte mii...
aflate-n coma.

I-am dat si ei un rost...
sa nu mai planga.
De putinul ei...

Mie imi ajunge si atat.
Si Tie?

Mereu pretind ca
m-am nascut ieri
si le-o zic si lor.
Mai ridic si cate-o
spranceana, fapt
ca nu cunosc detalii.
Sa le dau o satisfactie
de doua ori cat ei.
Sa para rolul mai serios,
ca ei ar sta de vorba
cu-n om prost.
Cel putin,mai prost ca ei.
De-ar stii...
saracii muribunzi
ca prostul e cel care
pretinde ca nu-i prost.
Rolul lor e clar, opus.
Dar imi place sa ii vad
cum se zvarcolesc prin ei.

Eu raman sa fac pe prostul.

Esti...
tot ce am, ce pot,
respir, ce vad,
ce simt, ce aud...
Ma fac sa fiu asa
cum n-am mai fost.
m-au dus la o prelungire
a preludiului unui suflet
dezarmat,
inganand in continuare
faptul c-a izbutit
sa nasca simtaminte.
m-ar fi omorat mai lent
timpul asta lung,
decat daca n-ai fi folosit
un suflet, pe post de
interlocutor, intre tine
si-un muribund.
dragostea nu e pentru
cei care se simt muribunzi,
e pentru cei care uita
cine sunt, petrecandu-se
eternul.
toate-s adevar,
mai putin
verbul...
de-nceput.

ma uit spre Dumnezeu,
pentru prima oara,
incotro o fac mai toti.
si-I multumesc pentru o viata.
mi-a dat-o sa traiesc.
Ca oricarei vietate.
asa si Mie.
Iata ca zambesc.
Tot pentru prina oara.

zarind acum lumina,
dupa ce-am iesit din pantec,
ma uimesc,
ma simt contorsionist.
ma uit in urma mea si vad
o groaza de mine.Si m-antreb
tot al meu sunt?
Probabil,din moment ce altul nu-i !
In jurul meu,eu,sub mine tot Eu.
Dar unde nu mai sunt?
m-am plictisit de mine.

Ce sa fac si eu?

ceea ce ma inspaimanta si mai tare
e faptul ca la fiecare doi milimetrii
mi s-au atasat doua picioare.
La ce Doamne atatea?
doua nu-mi erau de-ajuns?
vreau sa le donez,
la cei care n-au,
picioare.

In schimbul lor vreau sa mi se dea,
doua maini si cuvantarea,
sa arat lumii ca si eu pot sa uimesc
prin ceea ce simt.

Ce zici Doamne...
Facem targul?

poti sa-mi dai o mana?
iti dau alta in schimb
promit!
ce fac cu ea?
mi-o pun la tample
sa-mi absoarba totul.
sau
mi-o pun la piept
sa-mi trag un suflet
mai adanc decat
daca n-ar fi fost.
sau,
las-o peste buze,
sa se plimbe.
mi-e mai cald cu ea.

Tu cu-a mea,
ce vrei sa faci?

-ce zi a fost ieri?
nu putea fi decat ieri.
-si azi?
cu o zi in plus decat ieri.

iubeste-ma...
fara prejudecati
ori simtamantul unei
desavarsiri
pacatoase a iubirii.
nu-mi incredinta regretul tau
si nici..
sentintele unei posibile
orori din dragoste.
pentru ca
as plange ochii
care te priveau
si nu intelegeau de ce
te iubesc fara scrupul.
acum,atunci,oricand?
te-as uri cu drag
si te-as coase-n
jurul meu.
sa-ti arat ca pot si eu
sa te tarasc dupa mine
din dragoste.
sa te amagesc de undeva
din apropierea ta
cu un suflu in ceafa
si-o mana pe cusatura
dintre noi,
care sa-ti ameninte
siguranta fiintei de langa tine.
sa-ti simti trupul sugrumat
de o posibila argumentare
a faptului ca esti indispensabil
de jumatatea ta.
din pacate, fiind Eu.

…sariti,va rog!
mi-au amutit organele
care adineauri mai urlau
a dor,a frica sau a ce voiau.
atunci plangeam de sentimentul
datator de ele,acum plang…
de dorul lor.
Le vreau sa bata, sa le-aud,
sa ma-ntepe de singuratate,
sa-mi amintesc ca nu e gol totul
sunt eu cu eu.
Nu stiu,nu mi-am permis nimic.
Nici sa-ntreb,de ce se tot schimba?
m-ascundeam de reversul,
durerea si pietrificarea lor.

m-am temut de toate,
cu o secunda poate, prea tarziu.
acum sunt mute toate. Si ele,
Si eu. M-a amortit linistea lor.
Acum stiu ce se-ntampla.
Am murit.
Si eu si-nauntrul meu.
Dar,mi le spun cu zambetul pe buze.
Am murit macar, cu totii …odata.

As calca-n picioare intreg Universul
Si-as ucide lumea inauntrul ei
Dac-as stii ca la sfarsitul lor vei fii doar tu
Si-mi vei intinde-o mana cuprinzad alta
Inlocuind agonia cu extazul,alergand
Catre locul uniunii celor ce suspina.
Si revad trecutul ca pe propria-si radacina
De unde nasc un al doilea inceput!
Unde si singuratatea-si cauta implinire.

Dintr-un alb sa nastem si sa dam uitare
Celor ce au calcat sacrul nostru
Celor ce au ucis zambetele unor fericiti
Si celor ce au dat uitarii la insemnul propriu
Si-au petrecut prea mult in trup de diavol
Ucigand singuratatea noastra-n doi!

Vreau sa pot sa NU ii LAS.
SA nu mi te ucida,sa nu mi te orbeasca.

Ahh Fagaduinta urla-n trupul slab
Dupa un palpabil insetat de mari nevoi
Unde toate s-ar juca in corpul meu
Undeva in jurul nostru chiar in trupul meu
In mine…acum si-atunci!

Uitand de timp si de purtarea tutrora
VREAU :
Sa-mi apropii capul d pieptul tau
Unde-mi bati si unde-mi plangi
Unde-mi tremuri si unde-mi cazi
Dand uitarii tot sinistrului vietii
Si sa cuprindem frumosul in tacere
Primind aripi si plutind in lumea noastra…
Sa fugim d toti si sa ramanem NOI!

SI MAI VREAU :
Sa-ti deschizi bratele-n fata mea
Sa le-asezi in jurul meu
Sa ma apropii si sa-mi suflii-n ceafa
Sa fii tu si sa ma faci sa fiu si EU!

SI MAI VREAU…
Sa stii tot ce nu ti-am spus;
Sa nu uiti ca atunci cand dormi
Buzele-ti saruta chipul efemer
Sa nu te-ndoiesti de starea mea d veghe
Oricat de mare ar fi o departare intre noi.
Sa nu uiti ca atunci cand ucizi din iubire
Nu ucizi in unic exemplar …
Sa nu t pierzi in lume si sa uiti de cine esti.
Sa nu m-alungi atunci cand caut o mana
S-o asez p acelasi chip mai plans,in timp!
Carunt va fi si parul si suspinul si cel ce le poarta
Dupa asteptari si lunga amagire…vreau sa cred
Ca tu vei fi Ingerul ce-mi va purta un suflu cald
La capataiul mortii mele insotindu-ma prin Rai.